Cum a cucerit armata română Budapesta în 1919

Guvernul bolșevic de la Budapesta refuza să recunoască unirea Transilvaniei cu România și în aprilie 1919 a atacat armata română. De comun acord cu guvernul, regele a decis respingerea agresorului și înaintarea trupelor române până la hotarul stabilit prin Conveția cu Antanta din august 1916. 

Cucerirea Budapestei de catre armata Romana.

La 20 iuile, maghiarii au atacat din nou. 
De acestă dată s-a hotărât o rispostă decisivă, până la înfrângerea Ungariei.

Trecerea Tisei

Regele Ferdinand și regina Maria, aflați în Transivania, au asistat în ziua de 30 iulie la trecea Tisei de către trupele române, în dreptul satului Tiszabo. 

Regina Maria nota 

”Toți erau atât de plini de elan, se bucurau că trec Tisa ca să-i alunge pe bolșevici, ei doreau să ajungă la Budapesta.”
Ofensiva românească a fost extrem de energică. 
Pe 2 august Bela-Kun, liderul bolșevic al Ungariei a fugit în Austria și apoi Rusia Sovietică. 
Referitor la ocuparea Budapestei de către armata română în  august 1919 există unele dezbateri până în ziua de astăzi. 
Când a fost ocupată capitala, la 3 sau la 4 august 1919? Până în prezent, data ocupării Budapestei a rămas în istorie cea de 4 august, conform generalului Gheorghe Mărdărescu, deşi o unitate a armatei române pătrunsese în oraş încă din ziua precedentă, nerespectând dispoziţiile generalului. 
Un fragment din memoriul generalului Rusescu, cel ce a intrat primul în Budapesta, în 3 august 1919, este edificator.

Bela Kun
3 August 1919

Armata generalului Rusescu spulberase rând pe rând toate măsurile defensive ale capitalei maghiare. 
O unitate inamică se retrăsese în fața impetuoasei înaintări ale armatei regale, lăsând o mână de soldați să se ocupe cu demontarea armamentului, totul la cererea comandantului român.

”Într-adevăr nu străbat decât vreun kilometru şi sunt întâmpinat de o delegaţie de trei a guvernului unguresc ce venea în goana automobilului, ca să mă roage a mă opri, având comunicări importante. 
La rândul meu i-am rugat să mă scuze, dar sunt în timpul de trap şi nu pot opri coloana; după care, am parcurs o distanţă de încă trei kilometri, şi când am apreciat că am întrega capitală în bătaia tunului, am oprit. 
Plouând torenţial, am intrat într-o locuinţă şi am angajat următoarele tratative:

Solie ungurească de predare în faţa trupelor române.

Delegaţia îmi spune: „Guvernul se află întrunit într-un consiliu şi mă roagă a mă retrage cu trupa.”

Armata Romana ocupand Budapesta

Am răspuns: „Nu numai că nu mă retrag, dar imediat voi intra în oraş şi oprirea de înaintare nu o poate ordona decât 

Comandamentul Superior Român la care, le spun că trebuie să se adreseze; şi în faţa delegaţiei dau ordin celor două tunuri a pune în baterie asupra oraşului (5000-6000 m)”, după care adaug:

Regina Maria alaturi de divizia 2.Budapesta ocupata de armata Romana.

 „Timp nu este de pierdut, orice tratative altele decât ce priveşte detaşamentul meu, care este fapt îndeplinit, nu le pot trata eu, şi dumnealor să se adreseze Comandamentului Armatei Române, la Törek Szt Miclos.”

Delegaţia în faţa mea comunică Guvernului la telefon hotărârea.
Răspunsul, tot telefonic, a fost că autoriză delegaţia a se duce la Marele Cartier General , iar eu să trimit un delegat la Consiliul de Miniştri. 
Le-am făcut cunoscut că voi veni chiar eu, fixându-le că dacă până la orele 20 tratativele nu vor fi terminate bombardez oraşul!
Odată cu plecarea misiunii, am raportat şi situaţia. 
La Consiliul Guvernului Ungar, am ajuns la ora 18:30, Venise şi căpitanul Mihăilescu ce intrase cu un escadron spre Malxasföld, Est  N-Est , Pesta. Guvernul îmi comunică că aşteaptă sosirea şi a delegatului misiunii italiene, locotenent,colonel Romanelli.
Le răspund că e de prisos şi că nu se poate schimba întru nimic hotărârea mea.

Armata Romana pe fruntul de est

Consiliul îmi face cunoscut că situaţia este dificilă că populaţia e agitată, că 20.000 de lucrători armaţi se vor răscula, iar 3 regimente ce au în oraş, poate, că nu vor putea fi stăpînite la intrarea armatei române. 
I-am asigurat să nu aibă nici o teamă, că armata română va menţine ordinea cea mai perfectă în Buda-Pesta, că trebuie să intru şi să îmi pună la dispoziţie cazarma husarilor „Herzog Ioseph” (acum „Lenin”) şi care să fie evacuată de trupele ungare.

Armata romana misiune umanitară. 

Sub conducerea bolșevicilor Ungaria se confrunta cu foamete.

 Era răspândit zvonul că toate cazarmele erau minate, dar n-am dat crezare. 
Discuţiile prelungindu-se, le pun în vedere că armata roşie întregă este capitulată, oraşul e încercuit de trupele noastre şi catastrofa e inevitabilă. 
O singură concesie ce le pot face este ca grosul forţelor mele (real nu avem nimic mai mult decât cele trei escadroane, 2 plutoane, 2 tunuri şi 2 grupuri de mitraliere) să fie oprite, pentru noapte, acolo unde se găsesc, iar în oraş să nu intre decît Brigada IV, deja sosită cu mine. 
Ora fiind avansată, le pun în vedere că din eroare am uitat a contramanda ordinul că la ora 20:30 dacă nu se termină tratativele bombardamentul să înceapă chiar fiind eu în oraş. 
Consiliul cedează! Şi la ora 20:00 (8 seara) un ofiţer de legătură ungur este trimis cu ordinul meu ca trupa să intre în oraş!
La cazarmă am primit defilarea trupei. 
Apoi am revenit în oraş şi am luat cartier la hotelul „Duna
palota” (Rietz) la care erau ofiţeri italieni şi francezi. 
Alte tratative nu am făcut decât cele privitoare la detaşamentul meu.”

Generalul Gheorghe Mărdărescu la Budapesta

A doua zi va intra în Budapesta și generalul Gheorghe Mărdărescu. La 4 august 1919, împlinea 53 de ani, şi ce cadou mai frumos pentru orice general ar fi putut fi intrarea în capitala cucerită tocmai de ziua sa!( o cucerire glorioasa si brava specifica acestei Natii,parca totul a fost gandit strategic,in ciuda faptului ca data in conformitate cu evenimentul par a fi o coincidenta). 
Ulterior, Mărdărescu îl va marginaliza pe Rusescu, deoarece considera că a încercat să-i sufle onoarea de a ocupa capitala inamică, suprema apoteoză pentru cariera oricărui militar. 
Actele oficiale vor recunoaște 4 august 1919 ca dată a ocupării Budapestei. 
A fost singura capitală inamică ocupată de un stat din Antanta prin acțiune militară directă în cursul sau ca urmare a primului război mondial.

Elisabeta Rizea o Eroina de ne invins!

Eroina Elisabeta Rizea.

O martira nascuta pentru lupta!

"Copiii dacilor zambesc sau rad si in fata mortii!"

(Nascuta la data de 28 iunie 1912 si decedata in data de 4 octombrie 2003)

Elisabeta Rizeaa fost o eroină a luptei anticomuniste din România, nepoată a liderului țărănist Gheorghe Șuța, ucis de comuniști în 1948.
Împreună cu soțul ei a sprijinit activ grupul de rezistență anticomunistă Arsenescu-Arnăuțoiu.
A fost arestată și torturată de autoritățile comuniste în 1952 și 1961,intr-un mod greu de imaginat. 
A executat 12 ani de închisoare. 
Povestea ei a devenit cunoscută publicului în urma unui interviu din 1992, inclus în documentarul Memorialul Durerii, de Lucia Hossu-Longin.

Elisabeta Rizea in port popular (foto)

Elisabeta Rizea din Nucşoara este simbolul femeii românce care a luptat împotriva comunismului. 
Dacă românii ar fi ştiut despre curajul ei, poate că resemnarea şi laşitatea nu s-ar fi instalat odată cu instaurarea guvernării atee sau mai corect spus inchiziste. 
Oamenii ştiau însă doar de "bandiţii din munţi"nicidecum despre singurii Eroi care opune-au rezistenta impotriva unui regim de criminali. 
Nepoata liedrului ţărănist Gheorghe Şută, ucis de Securitate în 1948, a făcut 12 ani de închisoare la Piteşti şi Jilava.
Vina ei a fost că i-a ajutat cu hrană şi informaţii pe cei din munţi, că i-a tăinuit pe cei care se grupaseră în jurul anticomuniştilor . 
Gheorghe Arsenescu , Toma Arnăuţoiu si Gheorghe Rizea, soţul ei, se afla şi el printre cei cunoscuţi drept Haiducii Muscelului.

Elisabeta Rizea si Gheorghe Rizea (foto)

Grupul se formase în 1947 şi avea în componenţă "mari industriaşi şi proprietari de fabrici şi mori, avocaţi, foşti deputaţi şi ofiţeri deblocaţi care s-au înarmat şi au depus jurământul în faţa stareţului Pimen Bărbierul cu mâna pe cruce şi cu cealaltă pe carabină", după cum se specifică în fondul Tribunalului Militar Bucureşti în dosarul lor.  

Elita Anti Comunista (Foto Film Romanesc)

În grupul de rezistenţă anticomunistă cu nucleul la Nucşoara au fost atraşi foarte mulţi dintre locuitorii satelor din jur, convinşi de nenorocirile pe care aveau să le aducă bolşevicii impotriva acestui popor, dar sperând şi în ajutorul occidentalilor. 
Ceea ce acum pare naivitate, atunci era disperare! 

Anti comnunisti in munti (real foto)

În 1949 au început arestările "haiducilor", iar cei rămaşi liberi au trăit ascunşi în bordeie, pe dealuri şi munţi. 
Securitatea a trimis atât de mulţi oameni în Nucşoara şi împrejurimi, încât erau mai mulţi securişti decât locuitori. 
Elisabeta a fost arestată, anchetată, bătută,umilita şi torturată,intrun mod greu de imaginat, apoi închisă, dar nu a divulgat nici un secret despre cei pe care-i sustinea,trup si suflet pana la ultima pictatura de sange. 
După prima eliberare a continuat să îi ajute pe cei care încă se opuneau comunismului,la fel ca si ea pana la ultima suflare!. 
Povestea acestei femei şi a celor care s-au jertfit împotrivindu-se regimului bolşevic a fost aflată prima dată în 1992, când femeia a acordat un interviu Luciei Hossu-Longin pentru serialul "Memorialul durerii". 

 O parte dintre cei mai consacrati criminali comunisti din Romania. 

(foto Real)

A fost vizitată la Nucşoara de fostul preşedinte Emil Constantinescu şi de familia regală. 
Cu fostul Rege Mihai se cunoscuse şi în copilărie, când acesta participase la o şezătoare în sat.

Elisabeta Rizea si Regele Mihai (foto)

"Îi iert dacă Dumnezeu îi iartă"
"Când m-a bătut cel mai rău Cârnu, m-a dus la miliţie, într-o cameră. 
A tras o masă. 
Avia un cârlig mare la mijloc acolo. 
Şi a tras Cârnu un scaun lângă masă, m-a legat cu mâinile la spate după spătar, cu frânghie, aşa, după aia a suit scaunul pe alt scaun şi a urcat scaunele pe masă şi mi-a legat coada acolo sus în cârlig. 
Şi era un lanţ şi a băgat lanţul aici, după frânghie, cum eram legată la mâini. 
Şi mi-a fost frică (...) şi stam şi ţipam şi spuneam: «Domnule, împuşcaţi-mă, tăiaţi-mi capu', scoateţi-mi ochii, tăiaţi-mi limba, nu ştiu de ei, nu mă întrebaţi, că nu ştiu!». 
Când m-a urcat de tot acolo, mi-a dat drumul la coadă, mi-a dezlegat părul şi m-a lăsat numa-n mâini. 
Da' păi tot nu i-am vândut... Şi după aia m-a dat jos, m-a dezlegat la mâini, era o căldare de apă pă sobă acolo şi a muiat un sac în apă, l-a stors, mi-a luat fota (fota costum popular) aia după mine şi-a pus sacul aşa, peste mine. 
Şi a băgat pe mâna dreaptă un d-ăla dă cauciuc, aşa, cu şnur, şi m-a făcut toată numai dungi groase cât mâna. 
Zece zile am stat în spital numa-n frunte şi genunchi". (Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara urmată de mărturia lui Cornel Drăgoi, ediţie îngrijită de Irina Nicolau şi Theodor Niţu, Humanitas 1993). 
După apariţia la televizor a eroinei, fiul căpitanului Cârnu a venit la poarta ei la Nucşoara şi i-a spus: "Tata s-a spânzurat". 
Cât despre Elisabeta, spunea despre comuniştii care au chinuit-o: "Eu îi iert dacă Dumnezeu îi iartă"...

Elisabeta Rizea a murit pe 6 octombrie 2003, la 91 de ani, la Spitalul Judetean din Pitesti, pe bratele fiicei ei. "Se uita la mine cu ochii fix si-mi spunea: sa nu plangi dac-oi muri ca unde ma duc eu e bine", marturisea Ileana Belescu, fiica Elizabetei Rizea.

Nota

Elisabeta Rizea a putut sa-si marturiseasca suferintele dupa caderea comunismului. 
Primul interviu a fost facut in 1992 si a aparut in serialul "Memorialul durerii", realizat de Lucia Hossu-Longin.