Mistere nedezlegate ale dacilor

Oare chiar au fost Dacii cuceriti de Romani si au existat Romani de origine Daca?

Stim adevarul despre originea dacilor?

Paleontologii au stabilit că omul de Neanderthal a trăit în urmă cu 100.000 de ani, iar cel de la Ceo-Magnon cu circa 35.000. 
Fratele nostru oltean de la Buciuleşti, comuna Tetoiu, jud. Vâlcea, pe Valea lui Grăuceanu are o vechime de 1.900.000-2.000.000 ani!!! 
Descoperirea îi aparţine savantului Dardu-Nicolăescu-Plopşor. Cum e posibil?!..

Scrierile din vechime ale lui Pindar (462 î.e.n.) şi ale lui Apollonios din Rhodos (295-230 î.e.n.) oferă un număr impresionant de mare de coincidenţe între denumirile mitice ale unor personaje şi locuri din antichitate şi denumirile de azi ale unor localităţi situate pe teritoriul ţării noastre. 
Pe traseul de la vărsarea Dunării în Marea Neagră la punctul de confluenţă al Tisei cu Dunărea şi apoi al punctului de confluenţă al Someşului cu Tisa, mergând spre amonte, se ajunge în zona Mediaşului Aurit din nordul Munţilor Apuseni, pe cursul mijlociu al Someşului. 

Someşul(foto)

Pe acest traseu se găsesc o seamă de localităţi ale căror denumiri de azi coincid în mod bizar cu titularurile mitice care ne-au fost transmise din antichitate. 
Această observaţie l-a făcut pe cercetătorul ştiinţific geolog Mircea Ticleanu să adopte ipoteza şi să finalizeze un studiu în care a demonstrat că drumul pe ape al argonauţilor a urmat traseul pe Dunăre. 

Argonauţii (foto)

Apollonios, la vremea lui, a plasat destinaţia finală a expediţiei în Caucaz. 
Dar informaţiile de atunci se pare că situau Caucazuil la vestul Mării Negre după cum ne-o confirmă atât scrierile lui Ammianus Marcellinus (330-c.400 e.n.), general roman şi istoric, care aminteşte în secolul IV e.n. de un ţinut „Caucaland” situat pe malul stâng al Dunării la marginea bazinului Panonic, a cărei descriere corespunde cu Munţii Apuseni de la vestul Mării Negre…

Ammianus Marcellinus (foto)

Oare chiar se  inrudeau Dacii cu Celtii ? 

Arheologul Ion Motzoi-Chicideanu are o teorie interesanta, dacii se inrudeau cu celtii, nu cu getii !
Prima mențiune despre daci o găsim la Caesar, în „De Bello Gallico”. 

De Bello Gallico

Dar este așa, o referire colaterală. 
Sigur, mai avem și textul lui Traian  „De Bello Dacico”, pe care însă nu l-a scris el. 

De Bello Dacico

În „De Bello Dacico” citim că efortul principal de război al lui Traian a fost în sud când a trecut Dunărea, și apoi în munți unde i-a învins pe daci fără probleme. 
Aceia din munți poate că se numeau daci pe sine, e discutabil acest aspect. 
Și atunci cartea despre războiul de la nord de Dunăre s-a numit „De Bello Dacico”. 
Numai că admite unele elemente de acolo, din munții Orăștiei, îi arată pe daci mai aproape de populațiile atestate arheologic în Transilvania şi chiar în Europa Centrală, mai exact de celți, deși cu unele elemente comune cu populațiile din Câmpia Română. 

Ar fi mai corect să spunem că pe teritoriul actual al Românei avem atestate arheologic două populații distincte ,una daco-celtă și una geto-tracică Însă pentru a confirma această supoziție trebuie ca săpăturile arheologice să fie bine efectuate, să fie corect şi complet puse în evidență/publicate, pentru ca apoi să fie corect discutate.

Nu la nivelul populației, care nu știe despre ce-i vorba, ci la nivelul specialiștilor. 
Ori, asemenea discuții nu există.
În nenumărate cazuri rezultatele arheologiei sunt luate, reîmpachetate și redistribuite într-o formulă care nu are nici o legătură cu realitatea (doar in Romania). 
Câteodată după mintea arheologilor, și câteodată după câți bani se câștigă din emiterea unor concluzii care sunt in interesul politicului. Deocamdată, să tragi concluzii despre civilizația geto-dacă, pe baza informaţiilor disponibile raportate la massa imensă a celor, încă, nici măcar pipăite, este ca și cum te-ai uita la un elefant cu lupa. Discuți pe cât vezi!

Oare chiar au fost dacii infranti de romani ? 

Putini sunt acei ce stiu ca in muzeele lumii exista un numar mare de statui, busturi si capete reprezentand daci.
O prima inventariere a acestor opere de arta a fost facuta in 1946 si numara 26 de piese. 
O a doua numaratoare, facuta in 1980, a crescut numarul acestora la 40. 
In sfarsit, o teza de doctorat, dedicata recent acestui subiect, de catre un specialist in istoria artei, Leonard Velcescu, strange laolalta peste o suta de astfel de reprezentari de daci, iar numarul lor este cu siguranta mai mare. 

Cele mai multe dintre aceste lucrari sunt de mari dimensiuni, statuile pot ajunge chiar pana la trei metri, capetele si busturile sunt colosale.

Nici un alt popor subjugat de Roma nu a beneficiat de atat de multa atentie din partea artistilor plastici, iar Columna lui Traian, opera geniala, care a revolutionat arta romana, este un argument in plus in acest sens. 
Cele mai multe dintre statuile de daci au fost descoperite de-a lungul timpului in Forul lui Traian. 
Foarte probabil, au fost facute la comanda imparatului invingator, special pentru a-i impodobi forul. 
Toate sunt insotite de eticheta “prizonier dac”. 

Sunt daci cu priviri semete, dar cu o atitudine linistita, fie tineri, fie mai batrani, fie nobili, fie daci de rand. 
In galeria Chiaramonti din Muzeul Vatican se afla un astfel de bust de nobil dac, ce depaseste trei metri, cu tot cu soclu, daltuit in marmura frigiana violacee cu vinisoare. 
Turistii de toate neamurile se opresc impresionati si se fotografiaza langa sculptura cu numarul de inventar 1697, fara sa stie al cui chip si suflet este inchis in marmura pretioasa. 
Daca observam cu atentie aceste statui, se poate remarca faptul ca personajele sunt intr-o pozitie demna, normala, linistita, de repaus, si nicidecum intr-o pozitie agitata, furioasa, umilitoare. 

Aceasta pozitie cu mainile impreunate (nu legate!) se poate vedea si azi la taranii nostri. 
Cand ceream voie sa fotografiez in Romania, la sate, tarani in costumul popular, mi se raspundea “asteptati, va rog”, isi dregeau putin hainele de pe ei, le scuturau putin cu mana si aici devine interesant,impreunau mainile in fata, la nivelul pantecului, deci luau exact aceeasi pozitie pe care o au statuile de daci. 
Un alt indiciu este acela ca romanii, pentru a face prizonier un “barbar”, il legau cu mainile la spate, pentru a-i reduce mobilitatea mainilor, cu catuse (foarte asemanatoare cu cele din zilele noastre), cu lanturi. 
Insa in cazul dacilor, nici vorba de asa ceva.

Oare chiar au fost romanizati dacii ? 

Dacia a fost ultima cucerita si prima abandonata de romani, durata sederii lor efective fiind de mai putin de 150 de ani. 

Dupa victoria din anul 106, romanii stapaneau Banatul, Oltenia si teritoriul intracarpatic (Ardealul propriu-zis), restul teritoriilor (Crisana, Maramures, Moldova , inclusiv cea dintre Prut si Nistru , Muntenia) ramanand in libertate. 

Dobrogea fusese incorporata de timpuriu in Moesia Inferior. 

Sudul Moldovei si Muntenia au fost si ele ocupate pentru scurt timp, dar granita a fost repede mutata pe Olt si Dunare. 
Hadrian, care i-a urmat la domnie lui Traian, intentiona deja sa abandoneze Dacia. 
Chiar daca se considera ca parasirea Daciei s-a facut in vremea lui Aurelian, in anul 271, izvoarele sustin ca Dacia a fost pierduta sub Gallienus, in anul 256, la o data care coincide cu un puternic atac al carpilor , dacii liberi din Moldova , iar dupa acest moment inceteaza circulatia monedelor romane si nu mai exista inscriptii. 

O alta problema care ii nelinisteste pe cei ce vor sa cerceteze cu buna credinta istoria noastra o constituie unitatea incredibila a limbii romane. 
Limba romana nu are dialecte!. 
Are subdialecte sau graiuri, dar nu dialecte!. 
E de ajuns sa amintim ca, in Italia, vorbitorii din nordul peninsulei nu se inteleg cu cei din sud decat prin intermediul limbii literare, atat sunt de diferite intre ele dialectele italienesti. 
Un sicilian si un lombard vorbesc practic doua limbi diferite.
In Franta, Germania, chiar si Spania, se vorbesc de asemenea dialecte diferentiate, ba unele dialecte reclama, in ultimul timp, statutul de limba independenta, cum este cazul asturienei, galicienei sau corsicanei. 
Ceea ce nu e cazul cu limba romana.
Daca, insa, privim in urma, orizontul se incetoseaza: in provincia Dacia, unde istoricii spun ca a avut loc o romanizare intensa, iar limba dacilor ar fi disparut, trebuie sa se fi dezvoltat o cu totul alta limba decat in teritoriul dacilor liberi, Moldova si Maramures, unde limba latina nu a avut cum sa se impuna si unde limba daca a continuat sa existe. 

Cu alte cuvinte, dacii romanizati nu s-ar fi putut intelege cu dacii liberi, or realitatea este complet diferita. 
In fapt, lingvistii, atunci cand vorbesc de aparitia graiurilor, nu se intorc in timp inainte de sec. 11. Pentru ei a existat o romana comuna unitara, pe care au numit-o si protoromana.
Insa nimeni nu se intreaba cum de aceasta protoromana a fost atat de unitara in toate regiunile tarii, in conditiile in care teritoriile romanizate trebuiau sa evolueze lingvistic cu totul altfel decat cele neromanizate.
Cum e posibil ca in Moldova, unde Imperiul Roman nu a ajuns cu armata sa si unde dacii au trait in libertate, sa se vorbeasca aceeasi limba ca in Ardeal, unde a avut loc o intensa romanizare? Cum de nu exista nici macar o diferentiere dialectala, ci doar o serie de regionalisme si unele particularitati de pronuntie?(...)

Au existat imparati romani de origine daca ? 

Nu stim ce s-a intamplat cu dacii dupa cucerirea Daciei de catre romani. 
Daca ar fi sa dam crezare manualelor, ei s-au romanizat rapid si fara cale de intoarcere, in decursul a doar un secol si jumatate. 

Totusi, amintirea lui Decebal a ramas vie in secolele urmatoare, iar numele de “dac” este purtat cu mandrie de mai multe personaje istorice, ajunse pe cele mai inalte trepte ale ierarhiei militare sau politice a Imperiului roman. 

Dupa constitutia lui Caracalla din 212, prin care toti cetatenii imperiului nascuti liberi deveneau cetateni romani cu drepturi depline, orice dac devenit cetatean roman putea urca in ierarhiile vremii. 

The emperor caracalla (foto)

Regalian este cel dintai dac care a urcat in aceasta ierarhie. 

Regalian (foto on coin)

Documentele epocii spun ca dacul cel ambitios a intrat in istorie in preajma anului 260 d.Cr. Si sustineau ca este un urmas al lui Decebal, un stranepot al marelui rege martir. 
Poate fi intru totul adevarat, sau poate fi doar o genealogie imaginara. 
Ceea ce insa nu se poate pune la indoiala este originea dacica a lui Regalian. 
In anul 260, in vreme ce pe tronul Romei se afla Gallienus, dacul Regalian, general cu talent de strateg, se afla in fruntea trupelor din zona Dunarii, din Pannonia si Moesia. 
Nu mult dupa anul 260, el pune la cale o rebeliune, in urma careia este proclamat imparat de catre trupele sale.
Monedele emise de el si de sotia (sau mama) sa, Sulpicia Dryantilla, o femeie cu nume dacic, s-au limitat la zona dunareana. 

Dupa preluarea puterii, duce lupte impotriva sarmatilor, dar Gallienus vine de la Roma impotriva lui si il invinge. 
Conform surselor scrise, Regalian este ucis intr-un complot de propriii sai partizani, aliati cu roxolanii.

Document desecretizat recent. Consemnările Mareşalului Ion Antonescu din noaptea de 23 august 1944

Consemnările Mareşalului Ion Antonescu din noaptea de 23 august 1944

Astăzi, 23 august 1944. Am venit în audienţă la Rege la ora 15:30 pentru a-i face o expunere asupra situaţiei frontului şi a acţiunii întreprinse pentru a scoate Ţara din greul impas în care se găseşte. 

Timp de aproape două ceasuri Regele a ascultat expunerea, păstrând, ca de obicei, o atitudine foarte rezervată, aproape indiferentă. 
La expunerea mea a asistat la audienţă Dl Mihai Antonescu.

I-am arătat Regelui că de aproape doi ani Dl Mihai Antonescu a căutat să obţină de la anglo-americani asigurări pentru viitorul Ţării şi i-am afirmat cu această ocazie că, dacă aş fi găsit înţelegere şi aş fi putut găsi înţelegere pentru asigurarea vieţii, libertăţilor şi continuităţii istorice a acestui nenorocit popor, nu aş fi ezitat să ies din război, nu acum, ci chiar de la începutul conflictului mondial, când Germania era tare. (…)

Ţara, prin câte trei milioane de voturi (referendumul naţional – n.n.), mi-a dat dezlegare şi a aprobat tot ce eu făcusem.

În consecinţă, a accepta astăzi propunerile Molotov însemnează:

a. – a face un act politic de renunţare şi pierdere a Basarabiei şi Bucovinei, act pe care România nu l-a făcut până acum niciodată de la 1812 şi până la ultimatumul Molotov.

I-am adăugat că după părerea mea, făcând acest act, putem pierde beneficiul Chartei Atlanticului, în care Roosevelt şi Churchill s-au angajat printre altele „să nu recunoască nicio modificare de frontieră, care nu a fost liber consimţită”.

b. – să bag Ţara pentru vecie în robie, fiindcă propunerile de armistiţiu conţin şi clauza despăgubirilor de război neprecizate, care, bineînţeles, constituie marele pericol, fiindcă, drept gaj al plăţii lor, ruşii vor ţine Ţara ocupată nedefinit. 
Cine, am spus Dlui Mihalache, îşi poate lua răspunderea acceptării acestei porţi deschise, care poate duce la robia neamului? (…)

c.- inca secret militar...

d. – a patra condiţie cerută de Molotov şi de anglo-americani este să dau ordin soldaţilor să se predea ruşilor şi să depună armele, care ne vor fi puse la dispoziţie pentru ca, împreună cu ruşii, să alungăm pe nemţi din Ţară.

Care om cu judecata întreagă şi cu simţul răspunderii ar putea să dea soldaţilor Ţării un astfel de ordin care, odată enunţat, ar produce cel mai mare haos şi ar lăsa Ţara la discreţia totală a ruşilor şi germanilor?

Numai un nebun ar putea accepta o astfel de condiţie şi ar fi pus-o în practică.

Vecinătatea Rusiei, reaua ei credinţă faţă de Finlanda, Ţările Baltice şi Polonia, experienţa tragică făcută de alţii, care au căzut sub jugul Rusiei, crezându-i pe cuvânt, mă dispensează să mai insist.

Notez că, atunci [când] ni s-au propus acestea, situaţia militară a Germaniei, deşi slăbită, era totuşi încă tare.

e. – în sfârşit, propunerile Molotov mai conţineau şi clauza care ne impunea să lăsăm Rusiei dreptul de a pătrunde pe teritoriul României oriunde va fi necesar, pentru a izgoni pe nemţi din Ţară. Adică, sub altă formă, prezenta ocupaţiune rusească cu toate consecinţele ei. (…)

I-am răspuns Dlui Mihalache că, într-o astfel de situaţie, este de preferat ca un popor pe care-l aşteaptă, dacă are siguranţa că îl aşteaptă o asemenea soartă, să moară eroic, decât să-şi semneze singur sentinţa de moarte. (…)

 Ion Mihalache

Cum Regele spunea ca aceste tratative să înceapă imediat, Dl Mihai Antonescu i-a spus că aşteaptă răspunsul de la Ankara şi Berna pentru a obţine consimţământul Angliei şi Americii de a trata cu ruşii. 
Aceasta, fiindcă Churchill, în ultimul său discurs, a spus, vorbind despre România, că „această Ţară va fi curând la discreţia totală a Rusiei”, ceea ce era un avertisment că vom fi atacaţi în forţă şi că vom fi total la discreţia lor şi că va trebui să tratăm mai întâi cu ruşii.

Acest „mai întâi”, legat şi de alte indicaţii pe care le-am avut pe căi serioase, a determinat pe Dl M. Antonescu să arate Regelui că este o necesitate să mai aştepte 24 de ore, să primească răspunsurile pe care le aşteaptă şi după aceea să continue cu tratativele.

Eu am confirmat că sunt de acord cu aceste condiţii, chiar cu plecarea Dlui M. Antonescu la Ankara şi Cairo pentru a duce tratative directe.

În acest moment, Regele a ieşit din cameră, scuzându-se faţă de mine, şi discuţia a continuat câtva timp cu generalul Sănătescu, revenind cu afirmaţia că va aduce el adeziunea scrisă a Dlor Maniu, Brătianu şi Titel Petrescu.

Constantin Sănătescu

Prim-ministru al României

(fost militar de carieră ,general de corp de armată adjutant al Armatei române)

Când eram în curs de discuţiuni şi mă plictiseam aşteptând revenirea Regelui pentru a pleca, Regele intră în cameră şi în spatele lui apare un maior din garda Palatului cu şase-şapte soldaţi cu pistoale în mână.

Regele a trecut în spatele meu, urmat de soldaţi, unul din soldaţi m-a prins de braţe pe la spate şi generalul Sănătescu mi-a spus: „Dle Mareşal, sunteţi arestat pentru că nu aţi vrut să faceţi imediat armistiţiu.” (…)

Iată cum a ajuns un om care a muncit 40 de ani ca un martir pentru Ţara lui, care a salvat-o de două-trei ori de la prăpastie, care a scăpat de la o teribilă răzbunare pe membrii Dinastiei, care a luat jurământul tânărului Rege în strigătele mulţimii, care îmi cerea să dau pe toţi din Palat pentru a fi linşaţi şi care a servit timp de patru ani, cu un devotament şi cu o muncă de martir, Armata înfrântă, Ţara şi pe Regele ei.

Istoria să judece. 
Mă rog lui Dumnezeu să ferească Ţara de consecinţele unui act cu atât mai necugetat, cu cât niciodată eu nu m-am cramponat de putere. […]

Mareșal ION ANTONESCU

Mareșalul ION ANTONESCU, în faţa plutonului de execuţie (1 iun.1946): ”Spune-i Regelui că nu plec supărat pe el. 
Mai mult, spune-i că îi mulţumesc că mi-a dat prilejul să mă aşez cu un minut mai devreme lângă martirii Neamului, care au luptat pentru gloria şi mărirea lui.”

Documente:

Elisabeta Rizea o Eroina de ne invins!

Eroina Elisabeta Rizea.

O martira nascuta pentru lupta!

"Copiii dacilor zambesc sau rad si in fata mortii!"

(Nascuta la data de 28 iunie 1912 si decedata in data de 4 octombrie 2003)

Elisabeta Rizeaa fost o eroină a luptei anticomuniste din România, nepoată a liderului țărănist Gheorghe Șuța, ucis de comuniști în 1948.
Împreună cu soțul ei a sprijinit activ grupul de rezistență anticomunistă Arsenescu-Arnăuțoiu.
A fost arestată și torturată de autoritățile comuniste în 1952 și 1961,intr-un mod greu de imaginat. 
A executat 12 ani de închisoare. 
Povestea ei a devenit cunoscută publicului în urma unui interviu din 1992, inclus în documentarul Memorialul Durerii, de Lucia Hossu-Longin.

Elisabeta Rizea in port popular (foto)

Elisabeta Rizea din Nucşoara este simbolul femeii românce care a luptat împotriva comunismului. 
Dacă românii ar fi ştiut despre curajul ei, poate că resemnarea şi laşitatea nu s-ar fi instalat odată cu instaurarea guvernării atee sau mai corect spus inchiziste. 
Oamenii ştiau însă doar de "bandiţii din munţi"nicidecum despre singurii Eroi care opune-au rezistenta impotriva unui regim de criminali. 
Nepoata liedrului ţărănist Gheorghe Şută, ucis de Securitate în 1948, a făcut 12 ani de închisoare la Piteşti şi Jilava.
Vina ei a fost că i-a ajutat cu hrană şi informaţii pe cei din munţi, că i-a tăinuit pe cei care se grupaseră în jurul anticomuniştilor . 
Gheorghe Arsenescu , Toma Arnăuţoiu si Gheorghe Rizea, soţul ei, se afla şi el printre cei cunoscuţi drept Haiducii Muscelului.

Elisabeta Rizea si Gheorghe Rizea (foto)

Grupul se formase în 1947 şi avea în componenţă "mari industriaşi şi proprietari de fabrici şi mori, avocaţi, foşti deputaţi şi ofiţeri deblocaţi care s-au înarmat şi au depus jurământul în faţa stareţului Pimen Bărbierul cu mâna pe cruce şi cu cealaltă pe carabină", după cum se specifică în fondul Tribunalului Militar Bucureşti în dosarul lor.  

Elita Anti Comunista (Foto Film Romanesc)

În grupul de rezistenţă anticomunistă cu nucleul la Nucşoara au fost atraşi foarte mulţi dintre locuitorii satelor din jur, convinşi de nenorocirile pe care aveau să le aducă bolşevicii impotriva acestui popor, dar sperând şi în ajutorul occidentalilor. 
Ceea ce acum pare naivitate, atunci era disperare! 

Anti comnunisti in munti (real foto)

În 1949 au început arestările "haiducilor", iar cei rămaşi liberi au trăit ascunşi în bordeie, pe dealuri şi munţi. 
Securitatea a trimis atât de mulţi oameni în Nucşoara şi împrejurimi, încât erau mai mulţi securişti decât locuitori. 
Elisabeta a fost arestată, anchetată, bătută,umilita şi torturată,intrun mod greu de imaginat, apoi închisă, dar nu a divulgat nici un secret despre cei pe care-i sustinea,trup si suflet pana la ultima pictatura de sange. 
După prima eliberare a continuat să îi ajute pe cei care încă se opuneau comunismului,la fel ca si ea pana la ultima suflare!. 
Povestea acestei femei şi a celor care s-au jertfit împotrivindu-se regimului bolşevic a fost aflată prima dată în 1992, când femeia a acordat un interviu Luciei Hossu-Longin pentru serialul "Memorialul durerii". 

 O parte dintre cei mai consacrati criminali comunisti din Romania. 

(foto Real)

A fost vizitată la Nucşoara de fostul preşedinte Emil Constantinescu şi de familia regală. 
Cu fostul Rege Mihai se cunoscuse şi în copilărie, când acesta participase la o şezătoare în sat.

Elisabeta Rizea si Regele Mihai (foto)

"Îi iert dacă Dumnezeu îi iartă"
"Când m-a bătut cel mai rău Cârnu, m-a dus la miliţie, într-o cameră. 
A tras o masă. 
Avia un cârlig mare la mijloc acolo. 
Şi a tras Cârnu un scaun lângă masă, m-a legat cu mâinile la spate după spătar, cu frânghie, aşa, după aia a suit scaunul pe alt scaun şi a urcat scaunele pe masă şi mi-a legat coada acolo sus în cârlig. 
Şi era un lanţ şi a băgat lanţul aici, după frânghie, cum eram legată la mâini. 
Şi mi-a fost frică (...) şi stam şi ţipam şi spuneam: «Domnule, împuşcaţi-mă, tăiaţi-mi capu', scoateţi-mi ochii, tăiaţi-mi limba, nu ştiu de ei, nu mă întrebaţi, că nu ştiu!». 
Când m-a urcat de tot acolo, mi-a dat drumul la coadă, mi-a dezlegat părul şi m-a lăsat numa-n mâini. 
Da' păi tot nu i-am vândut... Şi după aia m-a dat jos, m-a dezlegat la mâini, era o căldare de apă pă sobă acolo şi a muiat un sac în apă, l-a stors, mi-a luat fota (fota costum popular) aia după mine şi-a pus sacul aşa, peste mine. 
Şi a băgat pe mâna dreaptă un d-ăla dă cauciuc, aşa, cu şnur, şi m-a făcut toată numai dungi groase cât mâna. 
Zece zile am stat în spital numa-n frunte şi genunchi". (Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara urmată de mărturia lui Cornel Drăgoi, ediţie îngrijită de Irina Nicolau şi Theodor Niţu, Humanitas 1993). 
După apariţia la televizor a eroinei, fiul căpitanului Cârnu a venit la poarta ei la Nucşoara şi i-a spus: "Tata s-a spânzurat". 
Cât despre Elisabeta, spunea despre comuniştii care au chinuit-o: "Eu îi iert dacă Dumnezeu îi iartă"...

Elisabeta Rizea a murit pe 6 octombrie 2003, la 91 de ani, la Spitalul Judetean din Pitesti, pe bratele fiicei ei. "Se uita la mine cu ochii fix si-mi spunea: sa nu plangi dac-oi muri ca unde ma duc eu e bine", marturisea Ileana Belescu, fiica Elizabetei Rizea.

Nota

Elisabeta Rizea a putut sa-si marturiseasca suferintele dupa caderea comunismului. 
Primul interviu a fost facut in 1992 si a aparut in serialul "Memorialul durerii", realizat de Lucia Hossu-Longin.