Se afișează postările cu eticheta poemă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poemă. Afișați toate postările

marți, 4 august 2015

O frumoasa poveste cu talc!

O poveste cu talc despre a face ceva maret in aceasta lume

A face ceva maret în această lume poate fii ce-l mai frumos lucru. Abia atunci putem vorbi despre autoîmplinire în adevăratul sens al cuvântului. 
Poveste pe care v-o ofer mai jos este despre prietenie, despre dragoste, despre relații bune si familie. 
Vedeți cum un tâmplar rezolvă conflictul dintre doi frați și apoi gândiți-vă ce ați putea face mai mult decât până acum.

Doi fraţi care trăiau în gospodării alăturate, au avut un conflict. 
A început cu o mică neînţelegere şi a luat amploare până când s-a produs dezbinarea între cei doi. 
Totul a culminat cu un schimb de cuvinte dure, urmate de săptămâni de linişte... Într-o dimineaţă, cineva a bătut la uşa fratelui mai mare. 
Când a deschis uşa, a văzut un bărbat cu unelte de tâmplărie. 
"Caut de lucru pentru câteva zile, a zis străinul. 
Poate aveţi nevoie de mici reparaţii aici, în gospodărie, eu v-aş putea ajuta". 
"Da, a zis fratele mai mare. 
Am ceva de lucru pentru dumneata. 
Vezi acolo, pe partea cealaltă a râului, locuieşte vecinul meu. 
Mă rog, de fapt este fratele meu mai mic. 
Vreau să construiesc un gard de doi metri înălţime, nu vreau să-l mai văd. 
Eu plec la câmp, la treburile mele, dar aş vrea ca până mă întorc diseară, dacă se poate, să fie gata". 

Tâmplarul a muncit mult, măsurând, tăind, bătând cuie. 
Aproape de asfinţit, când s-a întors de la câmp fratele mai mare, tâmplarul tocmai terminase treaba. 
Uimit de ceea ce vede, fermierul a făcut ochii mari şi a rămas cu gura căscată. 
Nu era deloc un gard de doi metri. 

În locul lui era un pod care unea cele două gospodării peste râu. Tocmai în acel moment, vecinul lui, fratele cel mic, venea dinspre casa lui şi, copleşit de ceea ce vede, şi-a îmbrăţişat fratele mai mare, şi i-a spus:
 "Eşti un om deosebit, să te gândeşti tu să construieşti un pod aşa de frumos după tot ce ţi-am spus şi ţi-am făcut! Iartă-mă, frate!" 
 Şi s-au iertat. 
Tâmplarul, văzându-şi treaba terminată, începu să-şi adune uneltele, ca să plece întru ale sale. 
"Aşteaptă, stai, i-a zis fratele cel mare. 
Mai stai câteva zile. 
Am mult de lucru pentru dumneata". 
"Mi-ar plăcea să mai rămân, a spus tâmplarul, dar mai am multe poduri de construit…" 
"Oamenii construiesc prea multe ziduri si prea putine poduri"

Te rog...Intoarce-te copile n sat!

Chemarea batranilor lipsiti de speranta si putere catre copiii lor! 


Ți-am strâns copile zece ouă 
Și te aștept cu dor să vii, 
Aș veni eu dar mi-este teamă c-o să plouă, 
O să mă doară iar piciorul și n-o să pot veni.

Te rog să-mi spui când să te-aștept, 
Să-ți pregătesc ceva ca să mănânci, 
De ieri simt o durere surdă-n piept, 
Dar dacă vii, îmi trece, să nu plângi.

Te-aștept copile să cosim pe lângă casă 
Că au crescut înalți ciulini în grădină, 
Eu nu am bani să chem pe cineva la coasă 
A-ntarziat poștașul cu pensia de-o luna.

Mi-ai spus că ai să vii duminica trecută 
Dar n-ai venit copile ,ce-ai pățit ? 
Te-ai supărat că ți-am trimis făina necernuta ? 
Dar iartă-mă copile că sita mea a ruginit.

Sau poate ai prea multe griji copile, 
Mi-ai scris ce grea e viața la oraș, 
Dar vino Ionica, mai am puține zile 
Și-aș vrea să-ți spun măcar un bun rămas.

Și să te rog să mă îngropi în cimitirul de pe deal, 
Nu-ți face griji de bani de parastas, 
Ți i-am lăsat lângă icoana de la geam 
Pe care-am plâns în fiecare ceas.



Sursa:Dorin Dumitriu
Autor:Dorin Dumitriu
Foto:Google Romania.
Respect:Dorin Dumitriu!