miercuri, 5 august 2015

Ti-ai imaginat vreodata o casa zburatoare?

Aceasta se poate aşeza pe aproape orice loc din lume! Fantastică invenţie!

Designerii ruși au prezentat un concept vizual al unei case care va fi capabilă să zboare!
Această casă sofististicată, ce poate să plutească prin aer, ar putea fi, de asemenea, folosită ca şi cabana de vară sau sub forma unui mic dirijabil.
“Freedom House” (în traducere “Casa libertăţii”), poate fi instalată aproape oriunde pe planeta noastră – în pădure, pe mare, pe coastă, în munți și chiar şi într-o zonă urbană, susţin inventatorii ei, Dimitri Ulitin și Anastasia Taratuta, de la studioul de design Artzona.ru.

Proprietarul acestei case va fi capabil să stea acasă în timp ce pluteşte prin nori, un vis care acum ar putea deveni în sfârşit realitate.
Cu toate acestea, “Casa libertăţii” vine şi cu un preț pe măsură: va costa cel puțin șase milioane de euro şi vor dura cel puţin 4 ani până va fi construită şi perfecţionată.
Cel mai mare avantaj al acestei case zburătoare fantastice ar fi acela că ea nu este legată de un loc. În cazul în care proprietarul ei s-ar plictisi de o anumită zonă sau privileşte, s-ar putea muta foarte uşor în altă parte.
Aerostatica întregii case este asigurată de un recipient de hidrogen care alimentează mai multe elice verticalo-orizontale. Motoarele elicelor pot folosi atât hidrogen, cât şi benzină, iar pentru parcarea pe teren, vor fi folosite generatoarele eoliene.
Fantastică invenţie!

Fantastic cum puteti observa un vulcan activ, Galaxia calea Lactee si Luna!

Priviti această fotografie care îţi taie răsuflarea şi în care pot fi observaţi un vulcan activ, galaxia Calea Lactee şi Luna!

Este nevoie de multă răbdare și de o mulţime de abilități pentru a face o astfel de fotografie superbă, ca cea prezentată în acest articol. 
Această imagine uluitoare a fost realizată de către Shane Black, un fotograf profesionist care, pentru a surprinde capodopera, s-a suit în apropierea vârfului de pe Mauna Kea (Hawaii, Statele Unite ale Americii), la 4.200 de metri înălţime.

În depărtare, se poate observa lumina de la un alt vulcan, Kilauea (aflat la 1.200 de metri înălţime), ce poate fi observat prin ceață, în timp ce Luna se aprinde în colțul opus al cerului. 
În centrul imaginii se distinge Calea Lactee, galaxia noastră, dar şi planetele Marte, Saturn şi Neptun.

Domnul Black speră să călătorească în lume pentru a mai fotografia stelele. 
El spune că iubește lumina astrelor şi că este “uimit de imensitatea Universului”.
Pentru a crea această fotografie de tip panoramă, Shane Black a lipit 23 de cadre individuale, fiecare fotografie fiind realizată ţinând obturatorul deschis timp de 15 secunde, permițând astfel să intre cât mai multă lumină în obiectiv.
Admiraţi această fotografie incredibilă! 
Mă face să mă minunez în faţa acestor pasionaţi de fotografie,eu fiind un admirator convins al stiintei!
Va puteti imagina cat de mici suntem in acest imens univers...?
Fantastic, iar aceasta fotografie reprezinta o adevarata capodopera pentru oamenii de stiinta si pentru pasionatii amatori ( pentru admiratorii stiintei).

marți, 4 august 2015

O frumoasa poveste cu talc!

O poveste cu talc despre a face ceva maret in aceasta lume

A face ceva maret în această lume poate fii ce-l mai frumos lucru. Abia atunci putem vorbi despre autoîmplinire în adevăratul sens al cuvântului. 
Poveste pe care v-o ofer mai jos este despre prietenie, despre dragoste, despre relații bune si familie. 
Vedeți cum un tâmplar rezolvă conflictul dintre doi frați și apoi gândiți-vă ce ați putea face mai mult decât până acum.

Doi fraţi care trăiau în gospodării alăturate, au avut un conflict. 
A început cu o mică neînţelegere şi a luat amploare până când s-a produs dezbinarea între cei doi. 
Totul a culminat cu un schimb de cuvinte dure, urmate de săptămâni de linişte... Într-o dimineaţă, cineva a bătut la uşa fratelui mai mare. 
Când a deschis uşa, a văzut un bărbat cu unelte de tâmplărie. 
"Caut de lucru pentru câteva zile, a zis străinul. 
Poate aveţi nevoie de mici reparaţii aici, în gospodărie, eu v-aş putea ajuta". 
"Da, a zis fratele mai mare. 
Am ceva de lucru pentru dumneata. 
Vezi acolo, pe partea cealaltă a râului, locuieşte vecinul meu. 
Mă rog, de fapt este fratele meu mai mic. 
Vreau să construiesc un gard de doi metri înălţime, nu vreau să-l mai văd. 
Eu plec la câmp, la treburile mele, dar aş vrea ca până mă întorc diseară, dacă se poate, să fie gata". 

Tâmplarul a muncit mult, măsurând, tăind, bătând cuie. 
Aproape de asfinţit, când s-a întors de la câmp fratele mai mare, tâmplarul tocmai terminase treaba. 
Uimit de ceea ce vede, fermierul a făcut ochii mari şi a rămas cu gura căscată. 
Nu era deloc un gard de doi metri

În locul lui era un pod care unea cele două gospodării peste râu. Tocmai în acel moment, vecinul lui, fratele cel mic, venea dinspre casa lui şi, copleşit de ceea ce vede, şi-a îmbrăţişat fratele mai mare, şi i-a spus:
 "Eşti un om deosebit, să te gândeşti tu să construieşti un pod aşa de frumos după tot ce ţi-am spus şi ţi-am făcut! Iartă-mă, frate!" 
 Şi s-au iertat. 
Tâmplarul, văzându-şi treaba terminată, începu să-şi adune uneltele, ca să plece întru ale sale. 
"Aşteaptă, stai, i-a zis fratele cel mare. 
Mai stai câteva zile. 
Am mult de lucru pentru dumneata". 
"Mi-ar plăcea să mai rămân, a spus tâmplarul, dar mai am multe poduri de construit…" 
"Oamenii construiesc prea multe ziduri si prea putine poduri"

Te rog...Intoarce-te copile n sat!

Chemarea batranilor lipsiti de speranta si putere catre copiii lor! 


Ți-am strâns copile zece ouă 
Și te aștept cu dor să vii, 
Aș veni eu dar mi-este teamă c-o să plouă, 
O să mă doară iar piciorul și n-o să pot veni.

Te rog să-mi spui când să te-aștept, 
Să-ți pregătesc ceva ca să mănânci, 
De ieri simt o durere surdă-n piept, 
Dar dacă vii, îmi trece, să nu plângi.

Te-aștept copile să cosim pe lângă casă 
Că au crescut înalți ciulini în grădină, 
Eu nu am bani să chem pe cineva la coasă 
A-ntarziat poștașul cu pensia de-o luna.

Mi-ai spus că ai să vii duminica trecută 
Dar n-ai venit copile ,ce-ai pățit ? 
Te-ai supărat că ți-am trimis făina necernuta ? 
Dar iartă-mă copile că sita mea a ruginit.

Sau poate ai prea multe griji copile, 
Mi-ai scris ce grea e viața la oraș, 
Dar vino Ionica, mai am puține zile 
Și-aș vrea să-ți spun măcar un bun rămas.

Și să te rog să mă îngropi în cimitirul de pe deal, 
Nu-ți face griji de bani de parastas, 
Ți i-am lăsat lângă icoana de la geam 
Pe care-am plâns în fiecare ceas.



Sursa:Dorin Dumitriu
Autor:Dorin Dumitriu
Foto:Google Romania.
Respect:Dorin Dumitriu!

Un psiholog îi implora pe români să nu mai plece pentru a munci în străinătate.

 Banii vin cu prețul vietii copiilor voștri!

Fenomenul migrației românilor în străinătate nu este unul din nou. În ultimii ani se estimează că peste patru milioane de concetățeni de-ai noștri au plecat în pribegie.

Din păcate, în urma lor rămân, adeseori, familii destrămăte, copii fără părinți și multă suferință.

Potrivit situației prezentate de Direcția Protecția Copilului, la finele anului 2012, erau înregistraţi în evidenţele autorităţilor, un număr total de 79.901 copii cu părinţi plecaţi la muncă în afară României. Dintre aceștia, 41% erau complet lipsiți de grija părintească: 22.993 copii aveau ambii părinți plecați în afară, iar 9.991 proveneau din familii în care părintele unic susținător era plecat.

Psihologul Maria Verdi îndeamnă tinerii să se gândească bine înainte de a-și părăsi copiii pentru a face bani și spune că micuții au nevoie de afecțiune, nu de lucruri materiale.

Un copil preferă să petreceți mai mult timp cu el, un timp de mai bună calitate, decât să-i oferiți lucruri valoroase material. 
Sunt urmașii noștri, tot ce sădim în mintea lor, acel aspect vom culege. 
Noi, părinții, suntem primele lor modele. 
Dacă plecăm din această țară în număr cât mai mare, cine va construi aici? Cum schimbăm ceva aici dacă muncim afară?

Vârsta la care copilul este abandonat de părinți este foarte importantă.

"La vârste fragede, nevoile copilului sunt puține, dar foarte importante. 
Se bucură pentru jucărie, pentru dulcele adus, dar va avea o mare carență afectivă. El are nevoie de părinți, de familie. 
Siguranța, iubirea și prezența părinților costruiesc atașamentul securizant pentru copilul și viitorul adult”, declară psihologul Maria Verdi.

Lipsa mamei destabilizează, iar lipsa tatălui creează insecuritate, afirmă specialistul. 
Maria Verdi îi roagă pe părinți să petreacă mult timp cu copiii lor.

"Păstrarea legăturii afective cu cei dragi, comunicarea cu ei, susținerea totală (în plan fizic, psihic, emoțional, spiritual) sunt vitale și celor plecați, în egală măsură celor rămași aici. 
Copilul rămas cu un singur părinte în țară sau cu tutori are nevoie să știe că este important, că este iubit, are nevoie să fie înțeles, nu doar controlat. 
Are nevoie de timp petrecut cu părinții. 
Păstrați legătura și hrăniți relația cu ei nu doar cu bani și lucruri materiale. 
Concediile sau revenirile transformați-le în sărbătoare. 
Asigurați-l pe copilul vostru că lipsiți doar o perioadă, că sunteți alături de el, că munciți pentru ca el să aibe un viitor mai bun”, a spus ea.

Egiptul antic descrie cu lux de amanunte o vizita extraterestra

Paradisul Antic Egiptean care descrie cu lux de amanunte o vizita extraterestra


Papirusul Tulli, descoperit în Egipt, este una dintre cele mai concludente dovezi,care atestă că extratereștri i-au vizitat pe oamenii antici și că s-au implicat de nenumărate ori în dezvoltarea socială sau economică. 
Ca multe alte documente antice, acest papirus incredibil spune o poveste de-a dreptul fantastică, care schimbă perspectiva noastră cu privire la trecut, prezent și chiar viitor.

La prima vedere această relatare pare desprinsă din scenariul unui film, dar lucrurile sunt cât se poate de reale, pentru că Papirusul Tulli a fost studiat și cercetat de numeroși arheologi, care i-au confirmat autenticitatea. 

Această părere pare una stranie, pentru că documentul antic a fost descoperit în 1934, într-un magazin de antichități de către Alberto Tulli, un director al secțiunii de egiptologie de la Muzeele Vaticane. 
Este puțin probabil ca în acea vreme oamenii să fi fost familiarizați cu poveștile extraterestre, chiar mai mult să inventeze o asemenea întâmplare. 
Adevărul nu îl cunoaștem, dar cu toate acestea, vă prezint impresionanta poveste scrisă în acest papirus controversat.


Totul a început în ziua cu numărul 21, în cea de-a treia lună de iarnă, a anului 1480 î. Hr., când oamenii de curte ai faraonului Thutmose I au observat un disc luminos pe cer. 
O ființă stranie, de aproximativ 6 metri înălțime, a coborât din nava sa. 
Textul antic spune că oamenii din acea vreme au consemnat că avea un miros puternic de nu putea sta lângă ea.
După numai câteva zile, lucrurile s-au complicat și tot cerul era împânzit de nave extraterestre. 
Acestea se îndreptau spre locul în care a aterizat prima și părea că este vorba despre o invazie, dar realitatea a fost alta. 
Se pare că acestea nu au aterizat niciodată pe Terra,doar au survoluat anumite zone, dar pentru ca posteritatea să cunoască adevărul, faraonul a ordonat ca acest eveniment straniu să fie consemnat într-un papirus.

Mai multe detalii nu se cunosc despre această poveste, pentru că papirusul în cauză a dispărut ca și cum niciodată nu ar fi existat. Vaticanul neagă cu vehemență că în arhivele sale ar exista un asemenea manuscris, cu toate ca anumite voci (sonore) sunt de părere că acolo ar fi locul în care este păstrat cu sfințenie.
Chiar dacă misterul și controversele planează asupra acestui manuscris, putem spune că este una dintre cele mai impresionante povești cu extratereștri din egipt și că egiptenii antici au stabilit contacte cu speciile extraterestre mult mai bine decât o facem noi, în timpurile prezente.

luni, 3 august 2015

Jocurile Copilariei din 1907 pana astazi Romania


"Jocuri de copiii" la 1907
Fragmente din studiul "Jocuri de copiii"
Tudor Pamfile, 1907, Editura Academiei Romane.

În prezent, copiii nu îşi imaginează viaţa fără gadgeturi, Internet şi fel de fel de aplicaţii pe calculator. 
În urmă cu o sută de ani, însă, lucrurile stăteau complet diferit. 
Cel mai banal obiect putea să devină o sursă de distracţie, iar dovadă stau jocurile copiilor.


În 1907, scriitorul Tudor Pamfile (1883-1921) a publicat un studiu amplu numit "Jocurile copilăriei".
Folcloristul roman a reuşit să cuprindă în lucrarea sa tot ceea ce însemna joc şi bucurie în viaţa copiilor de pe meleagurile noastre la început de secol XX, de la distracţia ţâncilor care scurmă în ţărână şi până la flăcăii care fac glume pe la nunţi.

Între jocurile copiilor de acum 100 de ani se numărau şi câteva care au supravieţuit până astăzi, precum v-aţi ascunselea (numită pe atunci "de-a cucul"

sau bâza (care se numea "de-a leafa"), dar majoritatea dintre ele au dispărut aproape complet odată cu trecerea timpului.
Iată o parte a jocurilor preferate ale copiilor în trecut, aşa cum sunt descrise în cartea lui Tudor Pamfile din anul 1907:

De-a dracu-n cânepă: 

„Mai mulţi copii se pun roata. 
Unul, numit «dracul», se ascunde în mijlocul lor.
Unul, numit «Dumnezeu», umblă pe la spatele roţii, de jur împrejur, tot întrebând: «N-aţi văzut pe dracul?»
Cei din roată ridică câte un picior şi zic: «Poate aista-i»
De la o vreme iese dracul din cânepă (din mijloc), iar Dumnezeu dă fuga după el.
Dacă-l prinde până nu se ascunde din nou în cânepă, intră el drac. 
Aşa se continuă cu alţii.
(Se spune ca acest jocq s-ar fi nascut pe vremea lui Vlad Tepes).

Baba şi uncheşul, care se joacă pe la priveghiuri

„Baba şi uncheşul, rătăciţi fiind, se caută prin lume unul pe altul şi poposind în casa cu mortul se tocmeşte uncheşul la coasă. Şi atâta coseşte uncheşul cu un ciomag prin dreapta şi prin stânga, de cotonogeşte pe cei de prin prejur".

De-a butea cu curechiu sau, în traducerea limbajului de azi, „de-a putina cu varză".

"Cel care ţine în braţe se cheamă bute, iar ceilalţi curechi. 
Unul însă e liber şi apropiindu-se de bute zice: «Am venit să-mi dai o căpăţână de curechiu»
«Despre mine numai de vei putea scoate, căci e foarte îngheţat». Acesta se trudeşte să scoată din şir pe unul. 
Dacă poate vine şi a doua oară, slujindu-i la scoaterea căpăţânii şi cel deja scos. Jocul urmează".

Clopotul.
„Se aşează flăcăii roată cuprinşi cu braţele pe după cap. 
Amăgesc pe unul care nu ştie cum e urmarea şi-l pun în mijlocul lor. 
Unul se suie deasupra pe umerii lor şi apucând cu mâinile de cap pe cel din mijloc îl trage în toate părţile, zicând că trage clopotul. 
Pe când acesta răcneşte să-l lase de cap, ceilalţi fac haz".

Maimuţa. 

„Mai mulţi băieţi s-apucă şi mânjesc căciula unuia cu funingine, apoi, fără ca acesta să ştie, i-o pun în cap. 
Unul, în urmă zice: «Mă, să faceţi ce voi face eu». 
El se freacă cu mâinile peste ochi şi toţi trebuie să facă acelaşi lucru. 
La urmă îşi scoate căciula şi se freacă cu dânsa pe faţă. 
Toţi făcând acelaşi lucru, celui cu căciula mânjită îi rămâne faţa cu desăvârşire neagră. Ceilalţi râd cu poftă".

Cu mantaua.

„Unul care nu ştie această păcăleală se pune jos, iar peste el se pune o manta cu mâneca în sus, întinsă.
I se spune că pe mânecă i se va vorbi ceva de seamă, de către altul. Când lucrul e gata, celui învelit, nevăzând nimica, i se toarnă pe mânecă o oală cu apă".
Restul copiiilor incep sa rada in hohote.

Teasc. 

„Când copiii se află într-un loc închis, se vorbesc câte doi, trei şi la un semn dat încep a îngrămădi pe ceilalţi într-un colţ strigând: «Teasc, teasc!».

Sculare de jos.

„A se scula de jos fără mâini, fără ajutorul coatelor, nu-i lucru aşa de lesnicios. 
Copiii se încearcă şi care izbutesc se socotesc ca voinici".

Asvârlirea clisei cu băţul. 

„Se pune unui băţ o căciulă de clisă şi făcându-i vânt clisa se duce sbârnâind şi prefăcându-se în bucăţi"

Căţeaua. 

„E un joc nu foarte frumos pe care îl fac flăcăii cu prilejul nunţilor, seara, când gazda nu-i pe acolo. 
Anume se stinge lampa şi flăcăii încep să se bată cu căciulile, cu curelele peste ce apucă. 
Această joacă proastă nu se mai întâmplă dacă unul prevesteşte zicând: «Mă, a venit căţeaua de la moară».

Râs şi batjocură.

„Un copil neştiutor se culcă jos după îndemnul altora, cu braţele în lături. 
Doi se culcă alături peste braţele lui, iar al patrulea se pune cu spinarea pe picioarele lui. 
Al cincilea vine şi poate face celui răstignit orice vrea, îşi poate face râs şi batjocură de el, mai ales dacă băieţii sunt ei în de ei".

Leapsa. 

Unul dintre jucatori trebuie sa ii alerge pe ceilati. 
Cand reuseste sa atinga un alt jucator acesta din urma devine cel care trebuie sa alerge dupa jucatori in incercarea de a atinge pe unul dintre ei.

1,2,3, la perete, stop!

Se joaca intre mai multi copii. 
Un copil sta cu fata la perete si ceilalti la cativa metri. 
Cat timp e cu spatele la ei, copilul spune 123 la perete stai si se intoarce repede. 
In acest timp ceilalti copii incearca sa ajunga cat mai aproape de el. Daca el s-a intors dupa ce a spus stai si a vazut un copil miscandu-se ii spune sa se duca la locul de plecare. 
Scopul jocului e ca unul din copii sa ajunga la cel de la perete si sa il atinga. 
Daca reuseste, el ii ia locul si jocul se reia de la inceput. 

Baza. 

Un copil sta cu privirea ferita de grupul din jurul lui, de obicei cu ajutorul mainilor care se pun incrucisate ca un paravan, iar ceilalti dau cu palma in mana celui care sta de baza. 
Cel lovit trebuie sa ghiceasca cine l-a lovit, iar daca nu ghiceste mai sta o tura pana ghiceste. Cand a ghicit, copilul descoperit trece in locul celui care l-a ghicit si jocul se reia.
Ratele si vanatorii

Pentru acest joc e nevoie de cel putin 6 combatanti. 
Doi copii sunt vanatorii, iar ceilalti fac parte din grupul ratelor. Vanatorii arunca mingea unul spre celalalt, incercand sa-i loveasca pe copiii din grupul ratelor. 
Cel care a fost atins cu mingea este eliminat, iar jocul continua. 
La final va ramane un singur copil. 
Vanatorii vor incerca sa-l loveasca si pe acesta. Daca nu reusesc sa-l elimine din trei lovituri, castiga grupa ratelor.

Tara, tara, vrem ostasi.

Copiii sunt impartiti in doua echipe si cele doua echipe sunt asezate la o distanta de cativa metri fiecare formand un “gard”, tinanduse de maini. 
Una dintre echipe spune: “Tara, tara, vrem ostasi!”
Ceilalti raspund: “Pe cine?”. Si apoi se va mentiona un nume de copil ce se afla in acea echipa. 
Acesta trebuie sa fuga si sa sparga, daca poate, sirul celalalt. 
Daca reuseste se va intoarce la echipa lui cu un copil din acea echipa si acesta va face parte din echipa lui. 
Daca nu reuseste, va ramane in echipa care l-a strigat. 
Castiga echipa care a reusit sa adune toti ostasii.

Baba oarba. 

Participantii la joc se aseaza in cerc. 
Conducatorul alege un copil pe care il leaga la ochi si il invarte, iar acesta trebuie sa ghiceasca pe cine a prins. Se continua jocul cu urmatorul copil.

Flori, fete sau baieti. 

Doi jucatori merg impreuna si aleg un numar de la 1 la 10 apoi revin la ceilati jucatori iar acestia, pe rand, vor spune un numar incercand sa ghiceasca numarul ales de cei doi jucatori. 
Cand un jucator ghiceste numarul va trebui sa aleaga una din cele 3 variante: flori, fete sau baieti
Dupa ce a optat pentru una dintre variante cei doi jucatori vor merge si vor alege fiecare cate un nume sau o floare. 
Apoi vor reveni si ii vor spune celui care a ghicit anterior numarul cele doua variante. 
Acesta va alege una dintre ele si va face astfel pereche cu cel care propusese varianta aleasa iar celalalt jucator va trebui sa treaca in grupul celor care incearca sa ghiceasca numarul.

Matele incurcate

Va asezati in cerc. 
In picioare, tinandu-va de maini. 
Apoi incepeti sa va incurcati. 
Mana peste picior, picior in capul vecinului, mana pe umar, mana pe sub celelalte maini, capul unde s-o nimeri. 
Nu va dati drumul la maini, dar va incurcati cat mai bine. 
Sau mai rau. 
Daca va prabusiti, asta e, mai incercam. 
Intra apoi in scena Descurca Tot, un personaj ales de la inceput, pe care l-ati trimis mai departe sa nu va vada acrobatiile. 
El trebuie sa va descurce.

Obligatea la bara. 

Se joaca in dreptul unei porti de fotbal. 
Se stabileste o ordinea in care fiecare jucator trebuie sa suteze cu mingea una dintre barele portii de fotbal. 
Toti jucatorii vor juca din acelasi loc. 
Daca un jucator reuseste sa atinga cu mingea o bara jucatorul care il urmeaza este obligat sa atinga la randul lui cu mingea o bara. 
In cazul in care nu reuseste este eliminat din joc. 
Ultimul jucator care ramane in joc este declarat castigator.

Sotron. 

Se deseneaza pe asfalt ceea ce pare a fi un om stand in pozitie dreapta si mainile intinse orizontal sau chiar o compozitie de cuburi numerotate. 
Desenul este impartit in asa fel incat in fiecare casuta se gaseste cate un numar (cifre de la 1 la 9 sau mai mult). 
Cel care sare trebuie sa arunce mai intai cu piatra in casuta (incepe cu cea numerotata “1″ si ajunge la “9″, daca nimereste de fiecare data casuta). 
Daca arunca in afara, pierde tura si este randul urmatorului copil sa arunce si sa sara cu picioarele in casutele desenului. 
In fiecare runda se poate sari intr-un anumit fel (de ex. in prima runda se sare cu amandoua picioarele, in runda 2 se sare intr-un picior, in runda 3 cu picioarele incrucisate, etc.)

Lapte gros


Se poate juca oriunde. 
Este de preferat afara, pe iarba.
Lapte gros este un joc pe echipe ce poate fi jucat in minim 5 jucatori. 
Dacă sunt mai multi jucatori care doresc sa ia parte la joc trebuie ca intotdeauna numarul total de jucatori sa fie un numar impar.
Pozitionarea

Un jucator va fi desemnat arbitru (pernita, stalp, etc) iar restul jucatorilor se vor imparti in doua echipe egale. 
După ce se va stabili ordinea de joc una din echipe se aseaza in urmatorul mod: primul jucator, aplecat, cu capul in mainile arbitrului. 
Urmatorul jucator, aplecat, in spatele primului jucator, cu capul intre picioarele lui. Si tot asa pana cand toti jucatorii echipei s-au asezat unul in spatele celuilalt.
Jucatorii celeilalte echipe trebuie sa sara, pe rand, in spatele echipei asezate aplecat. 
De fiecare data cand cineva sare, trebuie sa strige “Lapte gros!”. Jucatorii care au sarit, trebuie sa ramana in pozitia in care au aterizat (fara sa se dea mai in spate sau mai in fata si fara a se misca, daca cel care sare a ,sarit gresit si aluneca, este eliminat).

Dupa ce toti jucatorii echipei 2 au sarit in spatele echipei 1, trebuie sa-si mentina pozitia si primul care a sarit trebuie sa arate arbitrului un umar de la 1 la 5. 
Echipa 1 ghiceste numarul aratat arbitrului.
Echipele schimba rolurile si jocul se incheie atunci cand:
Echipa care a stat aplecata ghiceste numarul aratat arbitrului;
unul dintre jucatorii care a sarit (si se afla pe spatele unui adversar) atinge pamantul cu piciorul;
unul dintre jucatori uita sa strige “Lapte gros!” inainte sa sara;

mai sunt jucatori care trebuie sa sara dar nu mai au loc datorita pozitionarii gresite a celor care au sarit inaintea lor.

 "Dansul ploii"sau tropaitul in baltile lasate de ploaie,deseori chiar in timpul ploii!

Atentie !NOTA
Doar o parte dintre jocurile mentionate mai sus au fost colectate din studiul anului 1907, al scriitorului Tudor Pamfile.

In proportie de 60 % dintre aceste mentiuni reprezinta amintiri personale din vremuri macabre prin care Romania a trecut,mai precis perioada comunista ( Anti Comunist).

Am incercat sa colectez intr-un articol cat mai multe jocuri de socetate,jocuri sanatoase,de socializare, de sporire a atentiei distributive, de memorie, de prietenie, jocuri educative si nonviolente , jocuri folclorice autentice Romanesti.
Tot o data am incercat sa rascolesc amintiri frumoase nostalgicilor poate ca si mine...si celor care astazi nu mai sunt copiii din vremurile in care noi toti stim (macar) si mai dorim sa citim,chiar si in aceasta lume in care cu greu ne (regasim).

Ma intreb de ce? si cine a dorit ca aceste valori pentru dezvoltarea psihologica intr-un mediu sanatos unui copil ,sa fie ucise cu aceste tehnologii de tip "Gadget, Computer, Smartphone si alte mizerii inutile".

Cu finalul acestei note,rog membrii acestei pagini sau /si simplilor admiratori dupa facebook sau din alte locatii in care au gasit aceasta pagina sa-mi mentioneze intr-un G-mail sau direct intr-un comentariu la acest articol,alte jocuri care mi-ar fi putut scapa, pentru a completa un articol cat mai bogat pentru cei care vor mai citii acest articol pe viitor si desigur pentru cei care inca continua sa-si creasca copii dupa aceste valori adevarate si naturale, sanatoase,pe acesta cale doresc sa reamintesc si tinerelor mame sau tinerilor tati jocurile copilariei lor pentru a le oferii drept model copiiilor lor .,nu "computere sa-i tina legati in canapea ca pe handicapati ,sa-i scoata din casa in cariucior datorita obezitatii,sa-i imbolnaveasca prematur cu dureri de spate,oase si ochi,nefacand miscare,sa-i limiteze in jutecata datorita lipsei de socializare reala,etc..."